Moartea Sarei
Genesa cap. 23
O sută douăzeci şi şapte
Sunt anii, care i-a trăit
Avram a vrut ca să o îngroape
Cu fiii lui Het, a vorbit
Şi un ogor el le-a cerut
A lui moartă ca să o îngroape
Că aici, străin el s-a simţit
Deşi era iubit în toate
Fiii lui Het i-au dăruit
Ogorul, care l-a cerut
Chiar "Domnitor"ei l-au numit
Onoare multă, toți i-au dat
După ce Sara a murit
Avram dorea ca să găsescă
Pentru al său fiu preaiubit
O mandră şi bună nevastă
Cel mai bătrân rob ce-l avea
L-a pus chiar el să-i juruiască
Să meargă până-n ţara sa
Soață lui Isaac, să-i găsescă
Zece cămile a încărcat
Lucruri de preţ acol, au pus
Şi să aducă a plecat
Aceea ce Avram i-a spus
Şi se ruga lui Dumnezeu
Ca lui izbândă să Îi dea
S-aducă la stăpânul său
Mireasa, ce el îi cerea
Şi a ajuns, lângă o fântână
Cămilele au fost însetate
Să îl ajute o fată bună
El a rugat-o să le adape
Şi săritoare şi frumoasă
Cum lui Isaac, i-ar fi plăcut
Bogată şi de spiţă aleasă
Aşa cum Avram ar fi vrut
Cu tot alaiul s-a îndreptat
Înspre Laban, ce-i era tată
Tot ce-a adus în dar, le-a dat
Să-i spună că o vrea pe fată
Sluga răspunsul aştepta
De la Laban, ca să-l audă
Cu faţa la pământ stătea
A lui vorbe ca să le spună
Iar Laban a încuviinţat
Ca fiica lui să îl urmeze
Ce-a voit Domnul, n-a stricat
Familie să-şi întemeieze.
va urma
Glorie Domnului!